anencefalie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANENCEFALÍE s. f. Monstruozitate incompatibilă cu viața, constând în absența creierului. – Din
fr. anencéphalie.anencefalie (Dicționar de neologisme, 1986)ANENCEFALÍE s.f. (
Biol.) Monstruozitate care constă în lipsa sau în reducerea creierului la nou-născuți. [Gen.
-iei. < fr.
anencéphalie].
anencefalie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANENCEFALÍE s. f. monstruozitate caracterizată prin lipsa sau reducerea encefalului. (< fr.
anencéphalie)
anencefalie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!anencefalíe (a-nen-/an-en-) s. f.,
art. anencefalía, g.-d. anencefalíi, art. anencefalíeianencefalie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANENCEFALÍE s. f. Monstruozitate incompatibilă cu viața, constând în absența congenitală a creierului. — Din
fr. anencéphalie.