anemoscop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANEMOSCÓP, anemoscoape, s. n. Instrument care indică direcția vântului; giruetă. – Din
fr. anémoscope.anemoscop (Dicționar de neologisme, 1986)ANEMOSCÓP s.n. Instrument indicator al direcției vântului. [< fr.
anémoscope, cf. gr.
anemos – vânt,
skopein – a privi].
anemoscop (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANEMOSCÓP s. n. giruetă. (< fr.
anémoscope)
anemoscop (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANEMOSCÓP, anamoscoape, s. n. Instrument care indică direcția vântului. –
Fr. anémoscope (<
gr.).
anemoscop (Dicționaru limbii românești, 1939)*anemoscóp n., pl.
oape (vgr.
ánemos, vînt, și
skopéo, privesc). Instrument care arată direcțiunea vîntuluĭ, cum e
sfîrleaza.anemoscop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!anemoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n.,
pl. anemoscoápeanemoscop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANEMOSCÓP, anemoscoape, s. n. Instrument care indică direcția vântului; giruetă. — Din
fr. anémoscope.