anemonă - explicat in DEX

anemonă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.; în sintagma) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.

anemonă (Dicționar de neologisme, 1986)
ANEMÓNĂ s.f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete; (pop.) dedițel. ◊ Anemonă de mare = actinie. [< fr. anémone, cf. it. anemone, lat. anemona].

anemonă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANEMÓNĂ s. f. 1. plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, de diferite culori; dedițel. 2. ~-de-mare = actinie. (< fr. anémone, lat., gr. anemone)

anemonă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (Bot.) Dedițel. 2. Compus: anemonă-de-mare = actinie. – Fr. anémone (lat. lit. anemona).

anemonă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anemónă f., pl. e (vgr. anemóne, d. ánemos, vînt). Bot. Numele maĭ multor plante ranunculacee (dedițelu, păștița). V. brebenel.

anemonă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne

anemonă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anemonă f. plantă cu flori de colori variate, numită popular dedețel.

anemonă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.) Anemonă-de-mare = actinie. — Din fr. anémone, lat. anemona.