anemonă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La
pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (
Anemone); (și la
sg.) plantă care aparține acestui gen.
2. (
Zool.; în sintagma)
Anemonă-de-mare = actinie. – Din
fr. anémone, lat. anemona.