anemometru - explicat in DEX

anemometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémomètre.

anemometru (Dicționar de neologisme, 1986)
ANEMOMÉTRU s.n. Instrument de măsurat viteza gazelor în conducte, a vântului, a unui avion în raport cu aerul. [< fr. anémomètre].

anemometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANEMOMÉTRU s. n. instrument folosit în anemometrie. (< fr. anémomètre)

anemometru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în raport cu aerul. – Fr. anémomètre (< gr.).

anemometru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anemométru n., pl. e (vgr. ánemos, vînt, și métron, măsură. V. inimă). Fiz. Instrument de măsurat ĭuțeala vîntuluĭ.

anemometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anemométru (-me-tru) s. n., art. anemométrul; pl. anemométre

anemometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei curenților slabi de aer. — Din fr. anémomètre.