anemometrie - explicat in DEX

anemometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor la conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie.

anemometrie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANEMOMETRÍE s.f. Disciplină care studiază măsurarea vitezei curenților de aer. [Gen. -iei. / < fr. anémométrie, cf. gr. anemos – vânt, metron – măsură].

anemometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANEMOMETRÍE s. f. ansamblu de tehnici pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte etc. (< fr. anémométrie)

anemometrie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANEMOMETRÍE s. f. Știința măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în raport cu aerul. – Fr. anémométrie.

anemometrie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anemometríe f. (vgr. ánemos, vînt, și -metrie din geo-metrie). Știința măsurăriĭ ĭuțeliĭ vîntuluĭ.

anemometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anemometríe (-me-tri-) s. f., art. anemometría, g.-d. anemometríi, art. anemometríei

anemometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. — Din fr. anémométrie.