anemofilie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANEMOFILÍE s. f. Polenizare făcută prin intermediul vântului. – Din
fr. anémophilie.anemofilie (Dicționar de neologisme, 1986)ANEMOFILÍE s.f. Polenizare prin intermediul vântului; anemogamie. [Gen.
-iei. / < fr.
anémophilie, cf. gr.
anemos – vânt,
philos – prieten].
anemofilie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANEMOFILÍE s. f. polenizare a plantelor anemofile; anemogamie. (< fr.
anémophilie)
anemofilie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anemofilíe s. f.,
art. anemofilía, g.-d. anemofilíi, art. anemofilíeianemofilie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANEMOFILÍE s. f. Polenizare făcută prin intermediul vântului. — Din
fr. anémophilie.