anemofil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f.,
adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din
fr. anémophile.anemofil (Dicționar de neologisme, 1986)ANEMOFÍL, -Ă adj., s.f. (Plantă) la care
polenizarea se face cu ajutorul vântului; anemogam. [< fr.
anémophile].
anemofil (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANEMOFÍL, -Ă adj., s. f. (plantă) a cărei polenizare se face prin intermediul vântului; anemogam. (< fr.
anémophile)
anemofil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anemofíl adj. m.,
pl. anemofíli; f. anemofílă, pl. anemofíleanemofil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f.,
adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. — Din
fr. anémophile.