anemocord(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ANEMOCÓRD,anemocorde, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde.
anemocord(Dicționar de neologisme, 1986) ANEMOCÓRDs.n. Armoniu cu corzi. [Pl. -duri. / < fr. anémocorde, cf. gr. anemos – vânt, corda – coardă].
anemocord(Marele dicționar de neologisme, 2000) ANEMOCÓRDs. n. armoniu cu corzi. (< fr. anémocorde)
anemocord(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) anemocórd s. n., pl. anemocórduri
anemocord(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ANEMOCÓRD,anemocorduri, s. n. Armoniu cu corzi. — Din fr. anémocorde.