anemocor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f.,
adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din
fr. anémochore.anemocor (Dicționar de neologisme, 1986)ANEMOCÓR, -Ă adj., s.f. (Plantă) ale cărei semințe sunt răspândite prin intermediul vântului. [< fr.
anémochore, cf. gr.
anemos – vânt].
anemocor (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANEMOCÓR, -Ă adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe sunt răspândite prin intermediul vântului. (< fr.
anémochore)
anemocor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anemocór adj. m.,
pl. anemocóri; f. anemocóră, pl. anemocóreanemocor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f.,
adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. — Din
fr. anémochore.