anemie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. – Din
fr. anémie.anemie (Dicționar de neologisme, 1986)ANEMÍE s.f. Stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii din sânge. ◊
Anemie pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii. [Gen.
-iei. / < fr.
anémie, cf. gr.
an – fără,
haima – sânge].
anemie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANEMÍE s. f. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii și a hemoglobinei din sânge. ♦ ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii. (< fr.
anémie)
anemie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANEMÍE s. f. (Adesea
fig.) Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii din sânge. –
Fr. anémie (<
gr.).
anemie (Dicționaru limbii românești, 1939)*anemíe f. (vgr.
anaimia, d.
an- fără, și
aima, sînge. V.
septic-emíe).
Med. Împuținarea orĭ supțierea sîngeluĭ, ca la ofticoșĭ.
Fig. Slăbiciune:
anemia uneĭ societățĭ.anemie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anemíe s. f.,
art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíileanemie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anemie f. slăbirea corpului prin lipsă de sânge.
anemie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. — Din
fr. anémie.