anemic - explicat in DEX

anemic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique.

anemic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANÉMIC, -Ă adj. Suferind de anemie. ♦ (Fig.) Slab; fără vlagă; mic. [< fr. anémique].

anemic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANÉMIC, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de anemie. II. adj. (fig.) fără vlagă. (< fr. anémique)

anemic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANÉMIC, -Ă, anemici, -e, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anemie. – Fr. anémique.

anemic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anémic, -ă adj. (d. anemie; fr. anémique). Med. Bolnav de anemie. Fig. Fără vigoare: stil anemic, societate anemică. Subst. Bolnav de anemie. Adv. A scrie anemic.

anemic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice

anemic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anemic a. atins de anemie.

anemic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. — Din fr. anémique.