anemiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [
Pr.:
-mi-at] –
V. anemia.anemiat (Dicționar de neologisme, 1986)ANEMIÁT, -Ă adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [<
anemia].
anemiat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [
Pr.:
-mi-at] –
V. anemia.anemiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [
Pr.:
-mi-at] —
V. anemia.