andantino (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANDANTÍNO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu o mișcare puțin mai repede decât andante. –
Cuv. it.andantino (Dicționar de neologisme, 1986)ANDANTÍNO adv. (
Muz.; ca indicație de execuție) Repejor, puțin mai repede decât andante. //
s.n. Arie executată în acest tempo. [< it.
andantino].
andantino (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANDANTÍNO I.
adv. (muz.) puțin mai viu decât andante. II. s. n. arie în acest tempo. (< it.
andantino)
andantino (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANDANTÍNO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Puțin mai repede decât andante. –
It. andantino.andantino (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)andantíno (it.)
adv.; abr.
Andinoandantino (Dicționaru limbii românești, 1939)*andantíno adv. (cuv. it.).
Muz. Maĭ încet de cît „andante”. S. n. Bucată cîntată maĭ încet de cît „andante”.
andantino (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANDANTÍNO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu o mișcare puțin mai repede decât andante. —
Cuv. it.