andante (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANDÁNTE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu o mișcare rară, liniștită. ♦ (Substantivat,
n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală concepută în această mișcare. –
Cuv. it.andante (Dicționar de neologisme, 1986)ANDÁNTE adv. (
muz.; ca indicație de execuție) Moderat, rar; liniștit. // s.n. Arie executată în acest tempo. ♦ Mișcare obișnuită a părților lente din ciclul sonatei. [< it.
andante].
andante (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANDÁNTE I.
adv. (muz.) lent, liniștit. II. s. n. (parte dintr-o) sonată, simfonie, concert în acest tempo. (< it.
andante)
andante (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANDÁNTE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Destul de rar; liniștit. ♦ (Substantivat,
n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată într-un tempo liniștit. –
It. andante „care merge”.
andante (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)andánte (it.)
adv.,
s. n.; abr.
And.andante (Dicționaru limbii românești, 1939)*andánte adv. (cuv. it.).
Muz. Încet, lin:
a cînta andante. S. n. Bucată cîntată lin.
andante (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANDÁNTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu o mișcare lentă, liniștită. ♦ (Substantivat,
n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală concepută în această mișcare. —
Cuv. it.