ancrasare - explicat in DEX

ancrasare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – V. ancrasa.

ancrasare (Dicționar de neologisme, 1986)
ANCRASÁRE s.f. Depunere de praf de cărbune, de ulei ars etc. pe electrozii unei bujii, împiedicând astfel funcționarea ei. [< ancrasa].

ancrasare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – După fr. encrassement.

ancrasare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ancrasáre s. f., g.-d. art. ancrasắrii; pl. ancrasắri

ancrasare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. — V. ancrasa.