ancorot - explicat in DEX

ancorot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcațiile ușoare. – Din it. ancorotto.

ancorot (Dicționar de neologisme, 1986)
ANCORÓT s.n. Ancoră mică, folosită de ambarcațiile ușoare. [< it. ancorotto].

ancorot (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANCORÓT s. n. ancoră mică. (< it. ancorotto)

ancorot (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcațiile ușoare.

ancorot (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ancorót n., pl. urĭ și oate (it. ancorotto). Mar. Ancoră mică.

ancorot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ancorót s. n., pl. ancoróte

ancorot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la manevrarea ambarcațiunilor ușoare. — Din it. ancorotto.