ancoraj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare.
2. Loc unde se ancorează.
3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. –
Ancoră +
suf. -aj (după
fr. ancrage, it. ancoraggio).
ancoraj (Dicționar de neologisme, 1986)ANCORÁJ s.n. 1. Ancorare.
2. Ansamblu format dintr-o ancoră și dintr-o serie de piese care servesc pentru ancorare. ♦ Loc de ancorare. ♦ Sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. [Cf. it.
ancoraggio, fr.
ancrage].
ancoraj (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANCORÁJ s. n. 1. loc unde se ancorează. 2. ansamblu de piese pentru ancorare. 3. sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcție. (< it.
ancoraggio)
ancoraj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare.
2. Ansamblu format dintr-o ancoră și dintr-o serie de piese care servesc la ancorarea ei. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. –
Fr. ancrage (după
ancoră).
ancoraj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ancoráj s. n.,
pl. ancorájeancoraj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare.
2. Loc unde se ancorează.
3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. —
Ancoră +
suf. -aj (după
fr. ancrage, it. ancoraggio).