ancombrant (Dicționar de neologisme, 1986)
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
ancombrant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. 1. (despre obiecte) care încurcă trecerea printr-un spațiu; incomodant. 2. (fig.; despre oameni) plictisitor, pisălog. (< fr. encombrant)