ancombrament - explicat in DEX

ancombrament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement.

ancombrament (Dicționar de neologisme, 1986)
ANCOMBRAMÉNT s.n. (franțuzism) Îngrămădire care împiedică trecerea. ♦ (Tehn.) Spațiul ocupat de un obiect din punctul de vedere al gabaritului. [< fr. encombrement].

ancombrament (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANCOMBRAMÉNT s. n. 1. (rar) afluență de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală. 2. (tehn.) spațiu ocupat de un obiect. (< fr. encombrement)

ancombrament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ancombramént s. n., pl. ancombraménte

ancombrament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc. — Din fr. encombrement.