ancolare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. –
V. ancola.ancolare (Dicționar de neologisme, 1986)ANCOLÁRE s.f. (franțuzism) Acțiunea de a ancola și rezultatul ei; încleiere; ancolaj. [<
ancola].
ancolare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ancoláre (rar)
s. f.,
g.-d. art. ancolắrii; pl. ancolắriancolare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. —
V. ancola.