ancola - explicat in DEX

ancola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia. – Din fr. encoller.

ancola (Dicționar de neologisme, 1986)
ANCOLÁ vb. I tr. (franțuzism) A încleia, a impregna cu clei, cu lac. [< fr. encoller].

ancola (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANCOLÁ vb. tr. a încleia. (< fr. encoller)

ancola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză

ancola (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). — Din fr. encoller.