anastrofă - explicat in DEX

anastrofă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție, cu scopul de a atrage atenția asupra unui amănunt. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe.

anastrofă (Dicționar de neologisme, 1986)
ANASTRÓFĂ s.f. (Lit.) Inversare a topicii normale a cuvintelor în frază. [< fr. anastrophe].

anastrofă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANASTRÓFĂ s. f. 1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziție. 2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor. (< fr. anastrophe)

anastrofă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție. – Fr. anastrophe (< gr.).

anastrofă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anastrófă (nas-tro- / -na-stro-) s. f., g.-d. art. anastrófei; pl. anastrófe

anastrofă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anastrófă f., pl. e (vgr. anastrophé, d. strépho, întorc). Ret. Inversiune: te du îld. du-te.

anastrofă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Procedeu stilistic constând în răsturnarea ordinii obișnuite a cuvintelor în frază. — Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe.