anason (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din fructe cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (
Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [
Var.:
anisón s. m.] – Din
tc. anason.anason (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)anasón, s. m. – Plantă erbacee aromatică.
Tc. anason, din
gr. ἄνιρον (Roesler 564; Șeineanu, II, 20);
cf. bg.,
sb. anason.anason (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, ale cărei fructe ovoidale au diverse întrebuințări în industria alimentară (
Pimpinella anisum). ♦ Băutură preparată din fructele acestei plante. [
Var.:
anisón s. m.] –
Tc. anason.anason (Dicționaru limbii românești, 1939)anasón, V.
anison.anason (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anasón s. m.anason (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anason n.
1. plantă aromatică, întrebuințată ca condiment și la fabricarea licherurilor fine
(Anisum); 2. rachiu din anason:
sticlă cu anason de Hio FIL. [Turc. ANASON, de unde și forma moldovenească
anison].
anason (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din semințe, cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică
(Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.:
anisón s. m.] — Din
tc. anason.