anartrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANARTRÍE, s. f. Incapacitate patologică de a articula cuvintele. – Din
fr. anarthrie.anartrie (Dicționar de neologisme, 1986)ANARTRÍE s.f. (
Med.) Neputință de a articula cuvintele întâlnită în boli ale sistemului nervos. [Gen.
-iei. / < fr.
anarthrie, cf. gr.
an – fără,
arthron – articulație].
anartrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANARTRÍE s. f. imposibilitate de a articula cuvintele. (< fr.
anarthrie)
anartrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anartríe (
a-nar- / an-ar-)
s. f., art.
anartría, g.-d.
anartríi, art.
anartríeianartrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANARTRÍE s. f. Incapacitate patologică de a articula cuvintele. — Din
fr. anarthrie.