anarhosindicalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANARHOSINDICALÍSM s. n. Curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului. – Din
fr. anarcho-syndicalisme, rus. anarhosindikalizm.anarhosindicalism (Dicționar de neologisme, 1986)ANARHOSINDICALÍSM s.n. Variantă a anarhismului care, atribuind sindicatelor rolul primordial în lupta clasei muncitoare, neagă necesitatea partidului și a statului dictaturii proletariatului. [< rus.
anarho-sindikalizm].
anarhosindicalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANARHOSINDICALÍSM s. n. curent mic-burghez care, atribuind sindicatelor rolul principal în lupta clasei muncitoare, nega necesitatea partidului și a statului. (< rus.
anarho-sindikalizm)
anarhosindicalism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ANARHOSINDICALÍSM (<
rus.)
s. n. Tendință în mișcarea sindicală, apărută în urma pătrunderii masive a anarhiștilor, care revendică exercitarea controlului direct al muncitorilor asupra gestiunii economice.
anarhosindicalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anarhosindicalísm s. n.anarhosindicalism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANARHOSINDICALÍSM s. n. Tendință în mișcarea sindicală, revendicând exercitarea controlului direct al muncitorilor asupra gestiunii economice. — Din
fr. anarcho-syndicalisme, rus. anarhosindikalizm.