anarhist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și
f. Partizan al anarhismului (
1). ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului (
1). – Din
fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist.anarhist (Dicționar de neologisme, 1986)ANARHÍST, -Ă adj. Referitor la anarhism, propriu anarhismului. //
s.m. și f. Partizan al anarhismului. [Cf. germ.
Anarchist, rus.
anarhist, fr.
anarchiste].
anarhist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANARHÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al anarhismului. (< fr.
anarchiste, rus.
anarhist, germ.
Anarchist)
anarhist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și
f. Partizan al anarhismului. ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului.
Teorii anarhiste. – După
fr. anarchiste.anarhist (Dicționaru limbii românești, 1939)*anarhíst, -ă s. (d.
anarhie). Partizan al anarhiiĭ. Adj.
Societățĭ anarhiste.anarhist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anarhíst s. m.,
pl. anarhíștianarhist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anarhist m. partizan al anarhiei.
anarhist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și
f. Adept al anarhismului. ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului. — Din
fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist.