anarhism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANARHÍSM s. n. 1. Stare de anarhie.
2. Curent politic și social care neagă în genere orice putere de stat. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din
fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus.anarhism (Dicționar de neologisme, 1986)ANARHÍSM s.n. 1. Curent și concepție politică care neagă în genere orice putere de stat, orice organizare politică a societății. ♦ Atitudine de anarhist.
2. Stare de anarhie. [Cf. germ.
Anarchismus, fr.
anarchisme, rus.
anarhizm].
anarhism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANARHÍSM s. n. 1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general. 2. stare de anarhie. (< fr.
anarchisme, rus.
anarhizm, germ.
Anarchismus)
anarhism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANARHÍSM s. n. Concepție politică mic-burgheză care, preconizând desființarea oricărei puteri de constrângere a societății asupra omului, se ridică de fapt împotriva revoluției socialiste și a dictaturii proletariatului. ♦ Atitudine a anarhistului. – După
fr. anarchisme.anarhism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anarhísm s. n.anarhism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANARHÍSM s. n. Mișcare ideologică apărută în
sec. XIX, susținând suprimarea autorității guvernamentale, doar cooperarea voluntară fiind admisă. ♦ Atitudine a anarhistului. — Din
fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus.