anarhie - explicat in DEX

anarhie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANARHÍE s. f. 1. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos într-o țară, într-o instituție etc. 2. Atitudine de nesupunere, de indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. – Din fr. anarchie.

anarhie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANARHÍE s.f. Dezordine, dezorganizare, lipsă a oricărei organizări și conduceri, haos; indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. [Gen. -iei. / < gr. anarchia, cf. rus. anarhiia, it. anarchia, germ. Anarchie].

anarhie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
anarhíe (-íi), s. f. – Stare de dezordine, de haos. Fr. anarchie (cu pron. din ngr. ἀναρχία). – Der. (din fr.) anarhic, adj.; anarhism, s. n.; anarhist, s. m.

anarhie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANARHÍE s. f. stare de dezvoltare, de haos într-o țară, instituție etc. ◊ indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. (< fr. anarchie, gr. anarkhia)

anarhie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos, într-o țară, într-o instituție etc.; nesupunere, indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. ♦ Stare a producției, proprie regimului capitalist, în care (din cauza proprietății private asupra mijloacelor de producție) activitatea de producție socială este neplanificată și nedirijată, ducând la crize periodice și la șomaj. – După fr. anarchie (< gr.).

anarhie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anarhíe f. (vgr. anarhía, d. an-, fără, și arhé, domnie). Lipsă de autoritate, dezordine (într' un stat, într' o societate).

anarhie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anarhíe s. f., art. anarhía, g.-d. anarhíi, art. anarhíei

anarhie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anarhie f. 1. lipsă de guvern; 2. fig. stare de dezordine și de confuziune.

anarhie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos într-o țară, într-o instituție etc.; indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. — Din fr. anarchie.