anarhic - explicat in DEX

anarhic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei, care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique.

anarhic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANÁRHIC, -Ă adj. Referitor la anarhie; dezorganizat, haotic. ♦ Care arată nesupunere, indisciplină. [Cf. fr. anarchique, it. anarchico].

anarhic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANÁRHIC, -Ă adj. referitor la anarhie; propriu anarhiei. (< fr. anarchique)

anarhic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei, care duce la anarhie; care dovedește indisciplină; dezorganizat, haotic. – După fr. anarchique.

anarhic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anárhic, -ă adj. (d. anarhie). Relativ la anarhie, de anarhie: spirit anarhic. Adv. În mod anarhic.

anarhic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice

anarhic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anarhic a. care ține de anarhie.

anarhic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. — Din fr. anarchique.