anaplastie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Din
fr. anaplastie.anaplastie (Dicționar de neologisme, 1986)ANAPLASTÍE s.f. (
Med.) Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală a unui organ mutilat. [Gen.
-iei. / < fr.
anaplastie, cf. gr.
ana – din nou,
plassein – a forma].
anaplastie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANAPLASTÍE s. f. operație chirurgicală cu scopul de a reda forma normală a unui organ mutilat. (< fr.
anaplastie)
anaplastie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. –
Fr. anaplastie (<
gr.).
anaplastie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anaplastíe (-na-plas-) s. f.,
art. anaplastía, g.-d. art. anaplastíei; pl. anaplastíi, art. anaplastíileanaplastie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. — Din
fr. anaplastie.