anamneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANAMNÉZĂ s. f. 1. Reamintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi cunoscut într-o existență anterioară.
2. Totalitatea datelor pe care medicul le capătă interogând bolnavul cu privire la apariția și evoluția bolii de care suferă, la antecedentele ei etc. – Din
fr. anamnèse.anamneză (Dicționar de neologisme, 1986)ANAMNÉZĂ1 s.f.
(Med.) Descriere a antecedentelor unei boli, înșirare a bolilor de care a suferit un bolnav. [< fr.
anamnèse, cf. gr.
ana – înainte,
mnesis – memorie].
anamneză (Dicționar de neologisme, 1986)ANAMNÉZĂ2 s.f.
1. (
La Platon) Amintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat în existența sa antepământeană.
2. Rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici. [< fr., gr.
anamnesis].
anamneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANAMNÉZĂ s. f. 1. (la Platon) explicare a cunoașterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară. 2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici. 3. totalitatea antecedentelor unei boli, obținute de medic prin interogarea bolnavului. (< fr.
anamnèse, gr.
anamnesis)
anamneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anamnéză (
-nam-ne / -na-mne-)
s. f., g.-d. art.
anamnézeianamneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANAMNÉZĂ s. f. 1. Reamintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară.
2. Totalitate a datelor pe care medicul le obține interogând bolnavul cu privire la apariția și evoluția bolii de care suferă, la antecedentele ei etc. — Din
fr. anamnèse.