analizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Instrument care servește la determinări analitice.
2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile.
Analizatorul optic. –
Analiza +
suf. -tor.analizator (Dicționar de neologisme, 1986)ANALIZATÓR s.n. Instrument pentru determinări analitice. ♦ Aparat cu ajutorul căruia se studiază polarizarea luminii. //
s.m. Aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simț, din nervi și dintr-un număr de celule ale creierului, care are funcția de a analiza, de a diferenția însușirile obiectelor și ale fenomenelor. [Pl.
-oare, (rar, s.m.)
-ori. / <
analiza +
-tor, după fr.
analyseur].
analizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANALIZATÓR s. m. aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simț, din nervi și centrii corespunzători din scoarța cerebrală. (după fr.
analyseur)
analizator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Instrument care servește la determinări analitice.
2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile.
Analizatorul optic. – Din
analiza +
suf. -(a)tor.analizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)analizatór s. n.,
pl. analizatoáreanalizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Instrument care servește la determinări analitice.
2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile.
Analizatorul optic. —
Analiza +
suf. -tor.