anagogie - explicat in DEX

anagogie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANAGOGÍE s. f. Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar al textului la cel mistic. – Din fr. anagogie.

anagogie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANAGOGÍE s.f. 1. (Lit.) Figură de retorică prin care se trece de la particular la general. 2. Elevație către lucrurile spirituale; (spec.) interpretare mistică a Scripturii. [Gen. -iei. / < fr. anagogie, cf. lat., gr. anagoge].

anagogie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANAGOGÍE s. f. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual. (< fr. anagogie)

anagogie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anagogíe f. (d. anagogic, după analogie; fr. anagogie). Interpretare mistică a înțelesuluĭ literal [!] al uneĭ opere, maĭ ales al Scripturiĭ. – Mai corect ar fi anagogă (vgr. anagogé), ca paragogă, sinagogă.

anagogie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anagogíe s. f., art. anagogía, g.-d. anagogíi, art. anagogíei

anagogie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANAGOGÍE s. f. Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar al textului la cel mistic. — Din fr. anagogie.