anagogic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din
fr. anagogique.anagogic (Dicționar de neologisme, 1986)ANAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la anagogie. [< fr.
anagogique].
anagogic (Dicționaru limbii românești, 1939)*anagógic, -ă adj. (vgr.
anagogikós). De anagogie. Adv. Pin [!] anagogie.
anagogic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anagógic adj. m.,
pl. anagógici; f. anagógică, pl. anagógiceanagogic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. — Din
fr. anagogique.