anagnost - explicat in DEX

anagnost (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANAGNÓST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste.

anagnost (Dicționar de neologisme, 1986)
ANAGNÓST s.m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc. în vechea Romă. [< fr. anagnoste, cf. lat., gr. anagnostes].

anagnost (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANAGNÓST s. m. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc. (< fr. anagnoste)

anagnost (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANAGNÓST, anagnoști, s. m. (Înv.) Dascăl de biserică; țârcovnic. – Slav (v. sl. anagnostŭ < gr.).

anagnost (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anagnóst (a-nag-nost / -na-gnost) s. m., pl. anagnóști

anagnost (Dicționaru limbii românești, 1939)
anagnóst m. (ngr. anagnóstis). Cititor la biserică.

anagnost (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anagnost m. cititor la biserică: eram capabil să spun pe carte, cât oricare anagnost de repede NEGR. [Gr. mod.].

anagnost (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANAGNÓST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. — Din fr. anagnoste.