anaglifă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANAGLÍFĂ, anaglife, s. f. 1. Lucrare de sculptură în (baso)relief realizat prin cizelură.
2. Procedeu pe baza căruia se obține imaginea în relief a unui obiect fotografiat. – Din
fr. anaglyphe.anaglifă (Dicționar de neologisme, 1986)ANAGLÍFĂ s.f. v.
anaglif.
anaglifă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANAGLÍFĂ s. f. 1. sculptură în (baso)relief. 2. procedeu stereoscopic prin care se obțin imagini în relief. 3. desen al unui corp geometric în două culori (roșu și albastru) care, cu ochelari speciali, dă imaginea unui corp în relief. (< fr.
anaglyphe)
anaglifă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANAGLÍFĂ, anaglife, s. f. Lucrare de sculptură în (baso)relief. ◊
Procedeul anaglifelor = procedeu pe baza căruia se obține imaginea în relief a unui obiect fotografiat. –
Fr. anaglyphe (
lat. lit. anaglyphus).
anaglifă (Dicționaru limbii românești, 1939)*anaglífă f., pl.
e (vgr.
anaglyphé, d.
glypho, sculptez, gravez). Sculptură în relief.
anaglifă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anaglífă (-na-gli-) s. f.,
g.-d. art. anaglífei; pl. anaglífeanaglifă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anaglifă f. sculptură în relief.
anaglifă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANAGLÍFĂ, anaglife, s. f. 1. Obiect ornamentat cu relief scund, realizat prin cizelură.
2. Procedeu pe baza căruia se obține imaginea în relief a unui obiect fotografiat. — Din
fr. anaglyphe.