anageneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANAGENÉZĂ s. f. Regenerare a țesuturilor vii distruse accidental. – Din
fr. anagenèse.anageneză (Dicționar de neologisme, 1986)ANAGENÉZĂ s.f. Regenerare a țesuturilor vii, distruse accidental. [< fr.
anagenèse, cf. gr.
anagenesis – regenerare].
anageneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANAGENÉZĂ s. f. 1. (biol.) evoluție progresivă a unei specii 2. regenerare a țesuturilor vii. (< fr.
anagenèse)
anageneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anagenéză s. f.,
g.-d. art. anagenézeianageneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANAGENÉZĂ s. f. Regenerare a țesuturilor vii distruse accidental. — Din
fr. anagenèse.