anaforeză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANAFORÉZĂ, anaforeze, s. f. Deplasare a particulelor dintr-o soluție coloidală spre anod sub acțiunea unui curent electric. – Din
fr. anaphorèse.anaforeză (Dicționar de neologisme, 1986)ANAFORÉZĂ s.f. (
Fiz.) Transportul particulelor coloidale spre anod sub acțiunea unui curent electric. [< fr.
anaphorèse, cf. gr.
ana – înapoi,
phoresis – mișcare].
anaforeză (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANAFORÉZĂ s. f. migrație a soluțiilor coloidale spre anod sub acțiunea curentului electric. (< fr.
anaphorèse)
anaforeză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANAFORÉZĂ s. f. Transportul particulelor coloidale spre anod, sub acțiunea unui curent electric. –
Fr. anaphorèse.anaforeză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anaforéză s. f.,
g.-d. art. anaforézei; pl. anaforézeanaforeză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANAFORÉZĂ, anaforeze, s. f. Deplasare a particulelor dintr-o soluție coloidală spre anod sub acțiunea unui câmp electric. — Din
fr. anaphorèse.