anafor - explicat in DEX

anafor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANAFÓR, anafoare, s. n. (Reg.) Vârtej format de apă în lungul țărmurilor. – Din ngr. anafori.

anafor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)
ANAFÓR, anafoare, s. n. (Reg.) Vârtej format de apă în lungul țărmurilor. – Din ngr. anafori.

anafor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANAFÓR, anafoare, s. n. (Reg.) Vârtej format în lungul țărmurilor unui curs de apă; bulboană, sorb. – Ngr. anafori.

anafor (Dicționaru limbii românești, 1939)
anafór n., pl. oare (ngr. anafóri, curent contrar, vîrtej, de unde și turc. anafor). Dun. de jos. Vîrtej de apă, vultoare [!]. – În Meh. sfor, în Tec. sforaș, în Tec.Cov.Br. și otmăt. V. cĭovrîntie, sorb 2, bulboacă, plisă 1, curent.

anafor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anafór (vârtej) (reg.) s. n., pl. anafoáre

anafor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANAFÓR, anafoare, s. n. (Reg.) Vârtej format de apă în lungul țărmurilor. — Din ngr. anafori.