anafilactic - explicat in DEX

anafilactic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique.

anafilactic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANAFILÁCTIC, -Ă adj. Cu caracter de anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului, provocată de injectarea sau de înghițirea unei anumite substanțe. [< fr. anaphylactique].

anafilactic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANAFILÁCTIC, -Ă adj. cu caracter de anafilaxie. (< fr. anaphylactique)

anafilactic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -e, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. – Fr. anaphylactique.

anafilactic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anafiláctic, -ă adj. Relativ la anafilaxie.

anafilactic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. anafiláctică, pl. anafiláctice

anafilactic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. — Din fr. anaphylactique.