anaerobioză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANAEROBIÓZĂ s. f. Formă de viață a unor microorganisme anaerobe; anoxibioză. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
fr. anaérobiose.anaerobioză (Dicționar de neologisme, 1986)ANAEROBIÓZĂ s.f. (
Biol.) Formă de viață a vietăților anaerobe; anoxibioză. [< fr.
anaérobiose].
anaerobioză (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANAEROBIÓZĂ s. f. mod de viață al organismelor anaerobe; anoxibioză. (< fr.
anaérobiose)
anaerobioză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANAEROBIÓZĂ s. f. Formă de viață a unor microorganisme în absența oxigenului din aer. [
Pr.:
-bi-o-] – Ffr.
anaérobiose.anaerobioză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anaerobióză (a-na-e-, -bi-o- / an-a-) s. f., g.-d. art.
anaerobiózeianaerobioză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANAEROBIÓZĂ s. f. Formă de viață a unor microorganisme anaerobe; anoxibioză. [
Pr.:
-bi-o-] — Din
fr. anaérobiose.