anaerob - explicat in DEX

anaerob (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. [Pr.: -na-e-] – După fr. anaérobie.

anaerob (Dicționar de neologisme, 1986)
ANAERÓB, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care trăiește lipsit de aer; anaerobiotic; (despre fenomene biochimice) care se produce într-un mediu fără aer. [< fr. anaérobe, cf. gr. a – fără, aer – aer, bios – viață].

anaerob (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANAERÓB, -Ă adj. (despre organisme) capabil să trăiască în absența oxigenului; anaerobiotic. (< fr. anaérobie)

anaerob (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care trăiește și se înmulțește fără aer; (despre procese biochimice) care se produce într-un mediu lipsit de aer. – După fr. anaérobie.

anaerob (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe

anaerob (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. — Din fr. anaérobie.