anacruză - explicat in DEX

anacruză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANACRÚZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse.

anacruză (Dicționar de neologisme, 1986)
ANACRÚZĂ s.f. 1. (Lit.) Silabă neaccentuată la începutul unui vers, care nu contează ca parte a acestuia. 2. (Muz.) Măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale; auftact. [< fr. anacrouse, cf. gr. ana – înainte, krousis – accent].

anacruză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANACRÚZĂ s. f. 1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri. (< fr. anacrouse)

anacruză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANACRÚZĂ s. f. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. – Fr. anacrouse (< gr.).

anacruză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ANACRÚZĂ (< fr., gr.) s. f. (MUZ.) 1. Notă sau grup de note muzicale anterioare primului timp tare din măsură. 2. Silabă care premerge seria ritmică a unui vers.

anacruză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anacrúză (-na-cru-) s. f., g.-d. art. anacrúzei; pl. anacrúze

anacruză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANACRÚZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. — Din fr. anacrouse.