amândoi - explicat in DEX

amândoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMÂNDÓI, -DÓUĂ, num. col. Și unul și altul; ambii. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror și (când îl urmează sau îi ține locul) amândurora] – Lat. *amindoi (< ambi + dui).

amândoi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMÂNDÓI, -DÓUĂ num. col. Și unul și altul; ambii. Amândoi copiii. ◊ (Cu valoare de pronume) Amândoi priveau în zare. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror și (când îl urmează sau îi ține locul) amândurora] – Lat. *amindoi (< *ambi + dui).

amândoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amândói num. m. (~ copiii), f. amândóuă, g.-d. antepus amândúror, singur/postpus amândúrora

amândoi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
amândoi num. și unul și altul. [Lat. AMBO DUO].

amândoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMÂNDÓI, -DÓUĂ num. col. Și unul și altul; ambii. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror și (când îl urmează sau îi ține locul) amândurora] — Lat. *amindoi (< *ambi + dui).