amploare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMPLOÁRE s. f. Însușirea de a fi amplu. – Din
fr. ampleur.amploare (Dicționar de neologisme, 1986)AMPLOÁRE s.f. Întindere, extindere, mărime. [Pl. (rar)
-ori, gen.
-orii. / < fr.
ampleur].
amploare (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMPLOÁRE s. f. calitate de a fi amplu. (< fr.
ampleur)
amploare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMPLOÁRE s. f. Însușirea de a fi amplu; întindere, dezvoltare, desfășurare largă. – După
fr. ampleur.amploare (Dicționaru limbii românești, 1939)*amploáre f., pl.
orĭ (fr.
ampleur).
Barb. Amplitudine, unflare, pompă (în vorbă, în gesturĭ).
amploare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amploáre s. f.,
g.-d. art. amplóriiamploare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMPLÓARE s. f. Însușirea de a fi amplu. — Din
fr. ampleur.