amplificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMPLIFICÁRE, amplificări, s. f. Acțiunea de
a (se) amplifica; mărire, dezvoltare. –
V. amplifica.amplificare (Dicționar de neologisme, 1986)AMPLIFICÁRE s.f. Acțiunea de a amplifica și rezultatul ei; mărire, dezvoltare, lărgire; amplificație. [<
amplifica].
amplificare (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMPLIFICÁRE s. f. 1. acțiunea de a amplifica; amplificație. 2. înlănțuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat și viu imaginea. (< amplifica)
amplificare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMPLIFICÁRE, amplificări, s. f. Acțiunea de
a (se) amplifica; lărgire, dezvoltare, mărire; intensificare.
amplificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amplificáre s. f.,
g.-d. art. amplificắrii; pl. amplificắriamplificare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amplificare f. desvoltarea unui subiect literar.
amplificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMPLIFICÁRE, amplificări, s. f. Acțiunea de
a (se) amplifica; mărire, dezvoltare. — V.
amplifica.