amplectiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMPLECTÍV, -Ă, amplectivi, -e, adj. (
Bot.; despre părți ale plantei) Care îmbrățișează complet alte organe. – Din
fr. amplectif.amplectiv (Dicționar de neologisme, 1986)AMPLECTÍV, -Ă adj. (
Bot.; despre organe) Care îmbrățișează alte organe în mod complet. [< fr.
amplectif, cf. lat.
amplector – a îmbrățișa].
amplectiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMPLECTÍV, -Ă adj. (bot.; despre organe) care îmbrățișează complet alte organe. (< fr.
amplectif)
amplectiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amplectív adj. m.,
pl. amplectívi; f. amplectívă, pl. amplectíveamplectiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMPLECTÍV, -Ă, amplectivi, -e, adj. (
Bot.; despre părți ale plantei) Care îmbrățișează complet alte organe. — Din
fr. amplectif.