amplasament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – Din
fr. emplacement.amplasament (Dicționar de neologisme, 1986)AMPLASAMÉNT s.n. Loc unde este așezată o instalație, o construcție, un dispozitiv etc. [< fr.
emplacement].
amplasament (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMPLASAMÉNT s. n. 1. loc pe care se așază o construcție, o instalație, un dispozitiv etc. 2. lucrare genistică în care se instalează pentru tragere o piesă de artilerie. (< fr.
emplacement)
amplasament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – După
fr. emplacement.amplasament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amplasamént s. n.,
pl. amplasaménteamplasament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. — Din
fr. emplacement.