amigdală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMIGDÁLĂ, amigdale, s. f. (
Anat.) Fiecare dintre cele două glande de natură limfatică, situate de o parte și alta a omușorului. – Din
fr. amygdale.amigdală (Dicționar de neologisme, 1986)AMIGDÁLĂ s.f.
1. Fiecare dintre cele două glande în formă de migdală, situate în fundul gurii de o parte și de alta a omușorului; tonsilă.
2. Cavitate veziculară de formă neregulată, de dimensiuni mici, care se întâlnește frecvent în rocile vulcanice bazice. // (În forma
amigdal-, amigdalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „amigdală”, „amigdalian”. [< fr.
amygdale, cf. gr.
amygdale – migdală].
amigdală (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMIGDÁLĂ s. f. Fiecare dintre cele două glande în formă de migdală din faringe; tonsilă. (< fr.
amygdale)
amigdală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMIGDÁLĂ, amigdale, s. f. Fiecare dintre cele două glande așezate la intrarea gâtlejului, de o parte și de alta a omușorului. –
Fr. amygdale (<
gr.).
amigdală (Dicționaru limbii românești, 1939)*amigdálă f., pl.
e (vgr.
amygdále, migdală).
Anat. Ghindură amigdaloidă la înghițitoare.
amigdală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amigdálă (glandă)
s. f.,
g.-d. art. amigdálei; pl. amigdáleamigdală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMIGDÁLĂ, amigdale, s. f. (
Anat.) Fiecare dintre cele două glande de natură limfatică, situate de o parte și de alta a omușorului. — Din
fr. amygdale.